Politica fiscală reprezintă ansamblul instrumentelor prin care statul intervine în economie pentru a influența cererea agregată, ocuparea forței de muncă și stabilitatea prețurilor. Principalul instrument este bugetul de stat, care este un document financiar anual ce cuprinde previziuni ale veniturilor și cheltuielilor publice. Veniturile bugetare provin, în principal, din impozite (directe: pe venit, pe profit; indirecte: TVA, accize) și taxe.
Cheltuielile publice includ: cheltuieli curente (salarii, bunuri și servicii), cheltuieli de capital (investiții) și transferuri (pensii, ajutoare sociale). Diferența dintre cheltuieli și venituri poate fi negativă (deficit bugetar) sau pozitivă (excedent bugetar). Deficitul bugetar se finanțează prin emisiune de titluri de stat (datorie publică) sau prin emisiune monetară (cu risc inflaționist).
Politica fiscală poate fi expansivă (creșterea cheltuielilor sau reducerea impozitelor, pentru stimularea economică) sau restrictivă (reducerea cheltuielilor sau creșterea impozitelor, pentru temperarea inflației sau reducerea deficitului). Multiplicatorul fiscal arată efectul multiplicat pe care o modificare autonomă a cheltuielilor sau impozitelor îl are asupra PIB-ului. În context economic actual, sustenabilitatea fiscală este crucială: un deficit prea mare duce la creșterea datoriei publice și la costuri mai mari ale împrumuturilor, iar o politică fiscală prost calibrată poate genera dezechilibre macroeconomice.
Concepte cheie: Politică fiscală expansivă și restrictivă, Buget de stat: venituri, cheltuieli, deficit/excedent, Multiplicator fiscal, Datorie publică și sustenabilitate fiscală, Impozite directe și indirecte
Vrei exerciții pe lecția asta + AI care te ajută pas cu pas?
Cont gratuit — 20 întrebări AI/zi, exerciții nelimitate.