Empirismul este o teorie filosofica care sustine ca intreaga cunoastere umana provine din experienta. Doi dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestei scoli de gandire sunt John Locke (1632-1704) si David Hume (1711-1776). Locke a comparat mintea umana cu o 'tabula rasa', adica o foaie alba pe care experienta scrie, treptat, toate cunostintele.
El a impartit ideile in doua categorii: idei simple (care vin direct din simturi, cum ar fi culoarea, sunetul, caldura) si idei complexe (care se formeaza prin combinarea, compararea sau abstractizarea ideilor simple – de exemplu, conceptul de 'frumusete' reuneste mai multe perceptii). David Hume a dus empirismul mai departe, facand distinctia dintre impresii si idei. Impresiile sunt perceptiile vii si puternice pe care le avem in momentul contactului direct cu realitatea – de pilda, senzatia de frig cand atingem zapada.
Ideile, in schimb, sunt copii palide ale impresiilor, adica amintiri sau imagini mintale ale acestora – de exemplu, imaginea zapezii din minte atunci cand nu mai suntem in contact cu ea. Conform lui Hume, orice idee poate fi urmarita pana la o impresie originara; daca nu putem gasi acea impresie, atunci ideea este goala sau lipsita de sens. In concluzie, atat pentru Locke, cat si pentru Hume, nu exista idei innascute: tot ce stim vine prin simturi si prin reflectia asupra experientelor traite.
Aceasta perspectiva a influentat profund stiinta moderna si psihologia, subliniind importanta observatiei si a experimentului in construirea cunoasterii.
Concepte cheie: Tabula rasa, Idei simple vs. idei complexe, Impresii vs. idei, Cunoastere prin experienta, Respingerea ideilor innascute
Vrei exerciții pe lecția asta + AI care te ajută pas cu pas?
Cont gratuit — 20 întrebări AI/zi, exerciții nelimitate.