Sofistii (Protagora, Gorgias): relativismul, retorica si omul ca masura a tuturor lucrurilor

Lectia de astazi ne poarta in Grecia Antica, in secolul al V-lea i.Hr., cand orasul-stat Atena era o democratic infloritoare. Aici, in piete si adunari, a aparut o grupare de invatatori platiti, numiti sofisti. Cuvantul "sofist" vine de la grecescul "sophia" (intelepciune) si insemna initial un maestru al cunoasterii.

Spre deosebire de filosofii anteriori (precum Socrate sau Platon) care cautau Adevarul Absolut, sofistii erau interesati de abilitatea de a argumenta, de a convinge si de a castiga dispute. Ei predau retorica – arta de a vorbi bine si frumos – pentru ca in democratia ateniana, capacitatea de a pleda, de a acuza sau de a apara in fata unui juriu era esentiala pentru succesul politic si social.

Cel mai faimos dintre sofisti este Protagora din Abdera. El a rostit celebra fraza: "Omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care sunt, ca sunt, si a celor care nu sunt, ca nu sunt." Ce inseamna asta? Nu exista un adevar universal, valabil pentru toti.

Ceea ce este adevarat pentru tine poate fi fals pentru mine. De exemplu, daca tie ti se pare ca vantul este rece, iar mie cald, nu exista un "vant rece in sine" – amandoi avem dreptate din perspectiva noastra. Aceasta este ideea de relativism: adevarul este relativ la fiecare om, la perceptia, cultura sau interesele sale.

Nu exista bine sau rau absolut, ci doar ceea ce este util sau daunator pentru un individ sau o comunitate.

Celalalt mare sofist, Gorgias din Leontinoi, a dus relativismul mai departe. El a scris un text celebru, "Despre natura sau despre ne-fiinta", in care sustine trei teze socante: 1) Nimic nu exista; 2) Daca ceva exista, nu poate fi cunoscut; 3) Daca ar putea fi cunoscut, nu poate fi comunicat altcuiva. Gorgias nu credea neaparat aceste lucruri, ci voia sa demonstreze puterea cuvintelor – retorica poate face ca orice idee, oricat de absurda, sa para plauzibila.

Pentru el, vorbirea este un fel de vraja care influenteaza sufletul, la fel cum medicamentele influenteaza corpul.

Critica majora adusa sofistilor de catre Socrate si Platon a fost ca ei preferau castigarea disputei in locul descoperirii adevarului. Totusi, sofistii au adus o contributie importanta: au dezvoltat gramatica, retorica, teoria argumentarii si au educat oameni pentru viata publica. In concluzie, invatatura lor ne provoaca sa ne intrebam: Exista un adevar absolut?

Sau fiecare are propria sa masura? Cum putem trai impreuna daca fiecare are propria sa perspectiva?

Exemple

• Exemplul 1: Vantul rece vs. cald. Doi elevi ies din casa. Unul spune: 'Afara este frig.' Celalalt spune: 'Nu, afara este cald.' Conform lui Protagora, ambii au dreptate, pentru ca fiecare simte temperatura in functie de corpul sau si de hainele sale. Nu exista o temperatura 'absoluta' pe care sa o simta amandoi la fel. Aceasta idee ne arata ca perceptia noastra este subiectiva. In viata reala, dezbaterile despre gusturi (mancare, muzica, arta) sunt exemple de relativism protagoreic.
• Exemplul 2: Procesul din Atena. Imagineaza-ti ca un cetatean este acuzat de tradare. Un sofist angajat de aparare va incerca sa arate ca faptele acuzatului au fost 'bune' pentru oras, folosind cuvinte frumoase si argumente emotionale. Acuzarea va incerca sa demonstreze ca aceleasi fapte au fost 'rele'. Ambele parti folosesc retorica pentru a face ca propria versiune sa para adevarata. Nu conteaza ce s-a intamplat 'cu adevarat', ci cine vorbeste mai convingator. Acesta este un exemplu al modului in care sofistii vedeau justitia: un joc de cuvinte si persuasiune.
• Exemplul 3: Gorgias si 'Nimic nu exista'. Sa presupunem ca vrei sa-i convingi pe colegi ca unchiul tau este cel mai tare supererou din lume. Tu stii ca nu e adevarat, dar, folosind cuvinte magice, imagini vii si o voce puternica, poti face pe cineva sa creada asta. La fel, Gorgias spunea ca retorica este ca o vrajitoare: poate crea iluzii, poate schimba sentimente si poate face o minciuna sa sune mai bine decat adevarul. Exemplul concret: un politician care promite marea cu sarea in campanie, stiind ca nu poate realiza, dar cuvantul sau este atat de frumos incat oamenii il voteaza.

Concepte cheie: Relativismul (adevarul depinde de persoana, cultura si situatie), Retorica (arta de a convinge prin cuvant), Omul masura (Protagora: subiectivitatea cunoasterii), Gorgias si nihilismul retoric (nimic nu este absolut, cuvantul creeaza realitatea), Critica sofistilor: preferinta pentru persuasiune in locul adevarului