Parmenide si scoala eleata: fiinta, nemoartea si ratiunea contra simturilor

Parmenide din Elea (sec. V î.Hr.) este unul dintre cei mai importanți filosofi presocratici, fondator al școlii eleate. El a scris un poem filosofic, „Despre natură”, în care distinge clar între calea adevărului (ființa) și calea opiniei (lumea simțurilor).

Pentru Parmenide, singura realitate adevărată este ființa: ceea ce este, există cu necesitate, este neschimbător, etern, indivizibil și perfect. Ființa nu poate să nu fie, iar neființa este de negândit și de nespuns. Rațiunea (logosul) ne spune că ființa este una și imobilă, în timp ce simțurile ne înșală, arătându-ne o lume a schimbării, a nașterii și a morții.

Astfel, Parmenide afirmă că mișcarea și multiplicitatea sunt iluzii, deoarece ființa nu poate să devină altceva decât ea însăși. Un discipol al său, Zenon din Elea, a inventat paradoxurile (paradoxurile lui Zenon) pentru a demonstra că mișcarea este o contradicție logică. De exemplu, săgeata în zbor este de fapt în repaus în fiecare moment, deci nu se mișcă.

Alt exemplu: Ahile nu poate ajunge niciodată broasca țestoasă, deoarece când ajunge unde era ea, broasca s-a deplasat puțin, și așa la infinit. Pe scurt, școala eleată pune rațiunea mai presus de simțuri și ne învață că ceea ce este cu adevărat este unic, etern și neschimbător.

Exemple

• Exemplul 1: Dacă te uiți la un copac, simțurile îți spun că el crește, își schimbă frunzele, în cele din urmă moare. Dar rațiunea, spune Parmenide, arată că ceea ce este cu adevărat real – ființa sub orice formă – nu poate să se schimbe, pentru că schimbarea ar însemna că ceva devine ceea ce nu era, adică ar implica neființa.
• Exemplul 2: Paradoxul lui Zenon cu Ahile și broasca țestoasă: Ahile aleargă mai repede, dar ori de câte ori ajunge la punctul unde se afla broasca, aceasta a avansat puțin. Rațiunea spune că niciodată nu o va prinde, deși simțurile arată contrariul. Deci simțurile mint, iar rațiunea dezvăluie că mișcarea este imposibilă.
• Exemplul 3: Gândește-te la un număr, de exemplu 5. El este același și astăzi, și mâine, și peste o mie de ani – nu se schimbă, nu îmbătrânește. La fel, pentru Parmenide, ființa reală este ca un număr perfect, neschimbător și etern, spre deosebire de lucrurile din jur care par să se transforme.

Concepte cheie: Ființa (ceea ce este cu adevărat), Neființa (inexistentă, de negândit), Rațiunea (logosul) ca sursă sigură a cunoașterii, Iluzia simțurilor (schimbarea, multiplicitatea), Paradoxurile lui Zenon (Ahile și broasca, săgeata)