Scoala milesiana (Thales, Anaximandru, Anaximene): principiul primordial (arche)

Scoala milesiana, numita dupa orasul Milet din Asia Mica (astazi in Turcia), a fost prima scoala de filosofie din istoria Greciei antice, activand in secolul al VI-lea i.Hr. Fondatorii sai, Thales, Anaximandru si Anaximene, au fost preocupati de o intrebare fundamentala: care este originea sau principiul din care provine tot ceea ce exista? In termenii lor, acest principiu se numeste „arche” (ἀρχή) – un element primordial, etern si nepieritor, din care se nasc toate lucrurile si in care ele se dizolva la sfarsit.

Fiecare dintre cei trei ganditori a oferit un raspuns diferit, dar toate reflecta incercarea de a explica diversitatea lumii printr-o substanta unica, materiala si inteligibila.

Thales (c. 624-546 i.Hr.) a considerat ca apa este arche. El a observat ca apa este esentiala pentru viata (plantele, animalele, oamenii au nevoie de ea), ca pamantul pluteste pe apa (asa cum credea atunci) si ca schimbarile de stare (lichida, solida, gazoasa) sugereaza ca apa poate lua multe forme, deci poate fi sursa tuturor lucrurilor.

De exemplu, norii, ploaia, raurile si ghetarii sunt manifestari ale apei, iar viata insasi depinde de umiditate.

Anaximandru (c. 610-546 i.Hr.), un discipol al lui Thales, a respins ideea ca un element familiar (apa) poate fi arche. El a argumentat ca apa, aerul sau focul sunt prea limitate si nu pot explica contrariile din natura (de exemplu, cum din apa rece poate iesi foc?).

De aceea, a propus ca arche sa fie „apeiron” (ἄπειρον) – infinitul, nelimitatul sau nedeterminatul. Apeironul nu are o calitate specifica (nu e nici rece, nici cald, nici umed, nici uscat), dar din el se nasc toate lucrurile prin separarea contrariilor. Anaximandru a facut si o observatie remarcabila: pamantul este suspendat in spatiu, fara a fi sprijinit de nimic, ceea ce anticipeaza idei astronomice moderne.

Anaximene (c. 585-525 i.Hr.), la randul sau, a cautat un principiu mai concret decat apeironul. El a ales aerul (aer) ca arche.

Aerul este invizibil, dar omniprezent, poate fi rarefiat (devenind foc) sau condensat (devenind vant, nori, apa, pamant, piatra). Astfel, prin procese de rarefiere si condensare, din aer se nasc toate lucrurile. De asemenea, aerul este asociat cu suflul vital (psihicul) – la fel cum aerul ne mentine in viata, el mentine si universul.

Scoala milesiana a pus bazele gandirii stiintifice occidentale, inlocuind miturile cu explicatii rationale. Desi raspunsurile lor sunt astazi depasite, intrebarea „Care este originea lumii?” ramane fundamentala pentru filosofie si stiinta.

Exemple

• Exemplul 1 – Thales si apa: Thales a observat ca toate semintele sunt umede, ca hrana contine apa si ca pamantul pare sa pluteasca pe apa in timpul cutremurelor. El a concluzionat ca apa este elementul din care provine totul, pentru ca fara apa nu exista viata. In plus, transformarile apei (lichid -> abur -> gheata) arata ca apa poate capata forme diverse, la fel cum universul se manifesta in moduri multiple.
• Exemplul 2 – Anaximandru si apeironul: Anaximandru a observat ca elementele se lupta intre ele: focul usuca apa, apa stinge focul. Daca unul dintre ele ar fi fost principiul primordial, ar fi distrus celelalte. De aceea, a spus ca principiul trebuie sa fie ceva fara limite si fara calitati determinate, din care toate contrariile se desprind. De exemplu, din apeiron se separa caldul si recele, uscatul si umedul, iar din amestecul lor iau nastere toate lucrurile.
• Exemplul 3 – Anaximene si aerul: Anaximene a aratat ca aerul, atunci cand este suflat cu gura, poate fi resimtit rece (daca suflam cu buzele stranse) sau cald (daca suflam cu gura larg deschisa). Aceasta arata ca aerul se poate rarefia (devenind foc si caldura) sau condensa (devenind vant, nori, apa, pamant). Astfel, intreaga lume este facuta dintr-o substanta care se transforma prin schimbari de densitate.

Concepte cheie: Arche (principiul primordial), Milet si scoala milesiana, Thales: apa, Anaximandru: apeiron (infinitul), Anaximene: aerul, Rarefiere si condensare, Explicatia rationala a lumii (inlocuirea mitului cu logosul)