Perioada de guvernare a lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989) a fost una dintre cele mai controversate și marcante din istoria României moderne. Ceaușescu a venit la putere după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, într-o perioadă în care România era deja un stat comunist, sub influența Uniunii Sovietice. La început, Ceaușescu a fost privit cu simpatie, deoarece a adoptat o politică externă relativ independentă față de URSS (de exemplu, a condamnat invadarea Cehoslovaciei în 1968).
Cu toate acestea, regimul său a devenit treptat unul dictatorial, bazat pe un cult al personalității exagerat. În plan economic, Ceaușescu a promovat o industrializare forțată, construind fabrici și combinate siderurgice, dar și proiecte grandioase precum Canalul Dunăre-Marea Neagră sau Casa Poporului (astăzi Palatul Parlamentului). Pentru a plăti datoriile externe uriașe, a impus un program de austeritate drastic: raționalizarea alimentelor (pâine, ulei, zahăr), lipsa curentului electric și a căldurii, și exportul aproape total al producției agricole.
Viața de zi cu zi a devenit extrem de grea: oamenii stăteau la cozi interminabile pentru produse de bază, iar Securitatea (poliția secretă) controla orice formă de nemulțumire. În 1987, au izbucnit revolte la Brașov, iar în decembrie 1989, după proteste violente la Timișoara, întreaga țară s-a revoltat. Ceaușescu și soția sa, Elena, au fost capturați, judecați sumar și executați pe 25 decembrie 1989.
Această perioadă a lăsat urme adânci: o economie distrusă, o populație traumatizată și o neîncredere profundă în autorități.
Concepte cheie: Cultul personalității, Industrializare forțată, Raționalizare și austeritate, Securitatea și represiunea, Revoluția din 1989
Vrei exerciții pe lecția asta + AI care te ajută pas cu pas?
Cont gratuit — 20 întrebări AI/zi, exerciții nelimitate.