zincuiverb
zin-cui
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi o suprafață metalică cu un strat subțire de zinc, pentru a o proteja împotriva coroziunii
„Firma a zincuit gardul de fier ca să nu ruginească."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului lung: zincuire. Participiul: zincuit. Se conjugă: eu zincuiesc, tu zincuiești, el zincuiește.
Etimologie
Din franceză zinguer, după zinc.
Se scrie corect: Se scrie zincui, cu 'z' și 'c', nu 'zincui' cu 'g' sau 'zincui' cu 'i' dublu.