zburătuiverb
zbu-ră-tui
Definiții
verb tranzitiv
1a face să zboare, a alunga în zbor (despre păsări sau insecte)
„Vântul a zburătuit frunzele uscate din copac."
verb reflexiv
2a se împrăștia în zbor, a zbura în toate părțile
„Puii de găină s-au zburătuit când au văzut pisica."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu zburătuiesc, tu zburătuiești, el zburătuiește. Participiul: zburătuit.
Expresii și locuțiuni
a-și zburătui mințile — a-și pierde judecata, a înnebuni
Etimologie
Derivat din substantivul 'zbură' (variantă a lui 'zbor') cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'z' și cu 'ui' la final: zburătui, nu 'zburatui'.