vremesubstantiv
vre-me
Definiții
substantiv feminin
1Starea atmosferică la un moment dat și într-un anumit loc, caracterizată prin temperatură, precipitații, vânt etc.
„Vremea astăzi este frumoasă și caldă."
substantiv feminin
2Perioadă de timp, interval; epocă, timp.
„În vremea copilăriei mele, nu existau telefoane mobile."
substantiv feminin
3Timp liber sau ocazie potrivită pentru a face ceva.
„Nu am avut vreme să termin tema."
Gramatică
Formează pluralul cu alternanță vocalică: vreme – vremi. În anumite expresii, poate avea sens de 'timp'.
Sinonime
timpstare a timpuluiclimăperioadăepocă
Expresii și locuțiuni
a-și face vreme — a-și face timp pentru ceva
în vreme ce — în timp ce, pe când
vremea trece — timpul trece, nu se oprește
Etimologie
Din latină 'ver' (primăvară), prin intermediul formei 'vreme' din româna veche.
Se scrie corect: Se scrie 'vreme', nu 'vremea' când este articulat hotărât. Atenție la diacritice: 'vreme' are doar 'e' și 'r', fără alte semne.