vorbitverb
vor-bit
Definiții
verb (participiu)
1A spus cuvinte, a rostit; a discutat cu cineva.
„Am vorbit cu mama la telefon."
adjectiv
2Care a fost discutat sau menționat în vorbire.
„Subiectul vorbit la ședință a fost important."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a vorbi' (conjugarea a IV-a). Se folosește cu auxiliarele 'am', 'ai', 'a', 'am', 'ați', 'au' pentru perfectul compus. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: vorbită, vorbiți, vorbite.
Expresii și locuțiuni
vorbit în dodii — a vorbi fără sens, aiurea
vorbit în șoaptă — a vorbi foarte încet, aproape imperceptibil
Etimologie
Din latină 'vorbire' sau din slavă veche, legat de 'vorbă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'v', nu 'vurbit'. Atenție la diacritice: 'vorbit' nu are diacritice, dar formele conjugate pot avea: 'vorbești', 'vorbește'.