verbsubstantiv
verb
Definiții
substantiv neutru
1Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o stare sau o existență, și care se conjugă.
„În propoziția „Maria citește o carte”, cuvântul „citește” este verb."
Gramatică
Verbele au forme pentru diateze (activă, pasivă, reflexivă), moduri (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, supin) și timpuri.
Sinonime
parte de vorbirecuvânt de acțiune
Expresii și locuțiuni
verb auxiliar — Verb care ajută la formarea timpurilor compuse (a avea, a fi, a vrea).
Etimologie
Din latină verbum (cuvânt, vorbă).
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu „v” la început, nu cu „f”. Atenție la plural: „verbe”, nu „verburi”.