veleitaradjectiv
ve-le-i-tar
Definiții
adjectiv
1Care are intenții sau aspirații mari, dar nu are voința sau capacitatea de a le realiza; care se mulțumește cu dorințe neîmplinite.
„Un om veleitar visează la succes, dar nu face nimic concret pentru a-l obține."
substantiv masculin
2Persoană care manifestă veleitate, care are pretenții nejustificate sau dorințe nerealiste.
„Veleitarul de la birou vorbește mereu despre proiecte mărețe, dar nu finalizează niciodată nimic."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen și număr: veleitară (feminin), veleitari (plural masculin), veleitare (plural feminin). Ca substantiv, se folosește frecvent la masculin.
Expresii și locuțiuni
atitudine veleitară — Atitudine a celui care are intenții bune, dar nu le pune în practică.
Etimologie
Din franceză 'velléitaire', derivat din 'velléité' (voință slabă), care provine din latină 'velle' (a voi).
Se scrie corect: Se scrie 'veleitar', nu 'veletar' sau 'veleitar' cu 'i' după 'e'? Atenție: are 'ei' în prima silabă: ve-le-i-tar. Greșeală frecventă: 'veletar'.