vegetativadjectiv
ve-ge-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la funcțiile de nutriție și creștere ale unei plante, spre deosebire de cele de reproducere.
„Înmulțirea vegetativă a plantelor se face prin butași sau prin rădăcini."
adjectiv
2Care se referă la viața sau la funcțiile organismului care nu sunt sub controlul voinței, cum ar fi respirația sau digestia.
„Sistemul nervos vegetativ reglează bătăile inimii fără să ne dăm seama."
adjectiv
3Care se referă la o stare de conștiență redusă, în care o persoană trăiește fără a reacționa la stimuli, dar cu funcții vitale prezente.
„După accident, pacientul a rămas în stare vegetativă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: vegetativ, vegetativă, vegetativi, vegetative.
Expresii și locuțiuni
stare vegetativă — Stare în care o persoană nu are activitate cerebrală conștientă, dar funcțiile vitale (respirație, bătăi ale inimii) continuă.
înmulțire vegetativă — Metodă de reproducere asexuată a plantelor, prin părți ale plantei (rădăcini, tulpini, frunze).
Etimologie
Din franceză végétatif, care provine din latină vegetativus, de la vegetare (a crește, a învia).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'tiv' la final: vegetativ. Atenție să nu confunzi cu 'vegetal' (referitor la plante) sau 'vegetarian' (referitor la alimentație).