vânturel - definiție, sinonime, exemple

DEX › vânturel

vânturelsubstantiv

vân-tu-rel

Definiții

substantiv masculin

1Pasăre răpitoare de zi, de talie mică, cu aripi lungi și ascuțite, care se hrănește cu insecte și rozătoare mici.

„Vânturelul plana deasupra câmpului, căutând o pradă."

substantiv masculin

2Jucărie de copii, formată dintr-o elice de hârtie sau plastic montată pe un băț, care se învârtește în vânt.

„Băiatul alerga prin curte, ținând vânturelul deasupra capului."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

vânturei

Articulat

vânturelul

La plural, forma uzuală este 'vânturei', dar se întâlnește și 'vântureli' (rar).

ereteșoimulețvântureasă

a fi vânturel — a fi neastâmpărat, iute, mereu în mișcare

Din latină 'ventulus' (vânt mic), prin intermediul sufixului diminutival '-el'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v', nu 'vinturel'. Atenție la diacritice: vânturel, nu vanturel.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.