vânturător - definiție, sinonime, exemple

DEX › vânturător

vânturătorsubstantiv

vân-tu-ră-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care vântură, care agită sau împrăștie ceva (de obicei cereale) pentru a le curăța de impurități.

„Vânturătorul arunca grâul în aer pentru a-l curăța de pleavă."

substantiv masculin

2Unealtă sau mașină folosită pentru vânturarea cerealelor.

„În hambar se afla un vânturător vechi, din lemn."

substantiv masculin

3Persoană care umblă fără rost, care se plimbă aiurea (sens figurat).

„Era un vânturător de drumuri, mereu pe la colțuri."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

vânturători

Articulat

vânturătorul

Substantiv masculin, format de la verbul 'a vântura' cu sufixul '-ător'. Pluralul este regulat: vânturători.

vânturătoaresiteciur

vânturător de drumuri — persoană care umblă fără scop, hoinar

Din verbul 'a vântura' + sufixul '-ător', derivat din latină 'ventilare' (a bate vântul).

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v' și cu 'ă' în interior: vânturător. Nu confunda cu 'vânturătoare' (feminin).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.