vanitatesubstantiv
va-ni-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Părere exagerată și zadarnică despre propria persoană, despre calitățile sau meritele proprii; orgoliu, îngâmfare.
„Vanitatea lui îl împiedica să recunoască greșelile."
substantiv feminin
2Caracterul a ceea ce este deșert, fără valoare reală sau durabilă; deșertăciune.
„Toate bogățiile lumii sunt o vanitate."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: vanitatea; plural: vanitățile. Se folosește frecvent cu sens abstract.
Sinonime
orgoliuîngâmfaremândriedeșertăciunetrufie
Antonime
modestiesmerenieumilință
Expresii și locuțiuni
a-și bate joc de vanitatea cuiva — a ironiza sau a critica mândria exagerată a cuiva
Etimologie
Din franceză vanité, latină vanitas, -atis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' la început și cu 't' înainte de final: vanitate. Atenție să nu confunzi cu 'vanitate' (cu 'n' dublu) – forma corectă are un singur 'n'.