vălțătorsubstantiv
văl-ță-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care vâlță, adică care amestecă sau frământă ceva (de obicei lână sau alt material textil) pentru a-l curăța sau a-l pregăti.
„Vălțătorul pregătea lâna pentru tors."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, derivat din 'vâlță' (unealtă de amestecat).
Sinonime
amestecătorfrământător
Etimologie
Din verbul 'a vâlță' (a amesteca, a frământa), de origine incertă, posibil slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v', nu cu 'a' sau 'ă': vâlțător, nu 'valsator'.