usturoiaverb
us-tu-ro-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A pune usturoi în mâncare; a asezona cu usturoi.
„Bunica usturoia zeama de borș pentru a-i da un gust mai bun."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, imperfect. Infinitiv: a usturoia. Participiu: usturoiat. Gerunziu: usturoind.
Sinonime
a condimenta cu usturoia aromatiza cu usturoi
Etimologie
Derivat din substantivul 'usturoi' cu sufixul verbal '-a'.
Se scrie corect: Se scrie 'usturoia', nu 'usturoie' sau 'usturoi-a'.