usturoisubstantiv
us-tu-roi
Definiții
substantiv masculin
1Plantă erbacee cultivată pentru bulbul său, format din mai mulți căței, cu miros și gust puternic, folosită ca aliment și condiment.
„Am pus usturoi în ciorbă pentru a-i da mai multă savoare."
substantiv masculin
2Bulbul acestei plante, folosit în bucătărie și în medicina populară.
„Un cățel de usturoi zdrobit este bun pentru răceală."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este identic cu singularul, dar articulat: usturoii.
Expresii și locuțiuni
a avea gust de usturoi — a fi suspect, a ascunde ceva neplăcut
a se da cu usturoi — a se lăuda, a se da mare
Etimologie
Din latină *ustulare (a arde), prin intermediul formei *usturiolum, referitor la gustul înțepător.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'ustoroi' sau 'usturoiu'.