urzicasubstantiv
ur-zi-ca
Definiții
substantiv feminin
1Plantă erbacee cu frunze acoperite de perișori care, la atingere, provoacă o senzație de usturime și mâncărime.
„Am atins din greșeală o urzică și m-a usturat mâna."
substantiv feminin
2Frunzele sau tulpinile acestei plante, folosite în alimentație sau în medicina populară.
„Bunica a făcut o supă delicioasă de urzici."
Gramatică
Articol hotărât: urzica; articol nehotărât: o urzică. Pluralul: urzici.
Sinonime
iarba-arsuriiurzică moartă (pentru alte specii)
Expresii și locuțiuni
a da cu urzici — a pedepsi pe cineva (în glumă) sau a-i provoca o senzație de usturime.
a fi ca urzica — a fi iritabil, a reacționa brusc la orice atingere.
Etimologie
Din latină *urtica, diminutiv de la urere (a arde, a ustura).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': urzica, nu 'ursica'. Atenție la diacritice: urzică (cu ă la final) când este articulat nehotărât.