urlatsubstantiv
ur-lat
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a urla; strigăt puternic și prelung, specific animalelor sau oamenilor în anumite situații
„Urlatul lupilor se auzea în noapte."
Gramatică
Formă de participiu a verbului 'a urla', folosită și ca substantiv. La plural, se folosește rar, mai ales în contexte poetice.
Sinonime
țipătstrigătrăcneturlet
Expresii și locuțiuni
a fi urlat de vânt — a fi bătut puternic de vânt, care produce un sunet asemănător urletului
Etimologie
Din verbul 'a urla', de origine latină 'ululare'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' la început, nu cu 'o' (nu 'orlat'). Atenție la diacritice: 'urlat' cu 'a' scurt.