urechesubstantiv
u-re-che
Definiții
substantiv feminin
1Organ al auzului la om și la animale, situat de o parte și de alta a capului.
„Mă doare urechea din cauza frigului."
substantiv feminin
2Partea exterioară a acestui organ, numită și pavilion.
„Și-a pus cercei în urechi."
substantiv feminin
3Sens figurat: auzul, capacitatea de a percepe sunete.
„Are ureche muzicală foarte bună."
substantiv feminin
4Parte a unui obiect care seamănă cu forma urechii (de ex. toarta unei căni).
„Cana are o ureche ruptă."
Gramatică
La plural: urechi (articulat: urechile). Este substantiv feminin cu forme neregulate la plural.
Sinonime
auzpaviliontoartă (pentru sensul de mâner)
Expresii și locuțiuni
a avea ureche muzicală — a avea simțul muzical dezvoltat
a-și trage cineva palme (sau a trage pe cineva de urechi) — a pedepsi pe cineva, de obicei un copil
a fi cu urechile ciulite — a fi atent, a asculta cu interes
a-i intra pe o ureche și a-i ieși pe cealaltă — a uita imediat ce a auzit
Etimologie
Din latină populară *oricla, din latină auricula.
Se scrie corect: Se scrie 'ureche', nu 'ureche' cu 'i' după 'e' (greșit: 'urechie'). Atenție la plural: 'urechi', nu 'urechei'.