unealtăsubstantiv
u-ne-al-tă
Definiții
substantiv feminin
1Obiect sau instrument folosit pentru a efectua o muncă, o activitate manuală sau mecanică.
„Ciocanul este o unealtă folosită în construcții."
substantiv feminin
2Persoană folosită de altcineva pentru a-și atinge scopurile, adesea fără să conștientizeze.
„S-a simțit o unealtă în mâinile șefului său."
Gramatică
Se declină: unealtă, uneltei, unealta, unelte; pluralul este unelte.
Expresii și locuțiuni
a fi o unealtă — a fi folosit de cineva pentru interese proprii, fără să-ți dai seama
Etimologie
Din latină *instrumentum*? De fapt, din slavă veche *orǫdьje* sau din latină *instrumentum*? Cea mai probabilă origine este din slavă veche, prin intermediul bulgărească/sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final: 'unealtă', nu 'unealta' (forma articulată este 'unealta'). Atenție la plural: 'unelte'.