umoaresubstantiv
u-moa-re
Definiții
substantiv feminin
1lichid organic din corpul animalelor sau plantelor, cu rol fiziologic (ex: sânge, limfă, suc gastric).
„Umoarea apoasă a ochiului menține presiunea internă a globului ocular."
substantiv feminin
2dispoziție sufletească, stare de spirit (în special în sintagma „bună umoare” = veselie).
„Copiii erau într-o umoare excelentă la petrecere."
Gramatică
Se folosește frecvent în sintagme: umoare apoasă, umoare vitroasă, umoare sticloasă.
Expresii și locuțiuni
bună umoare — stare de veselie, bună dispoziție
rea umoare — stare de iritare, proastă dispoziție
Etimologie
Din latină humor, -oris, prin intermediul franceză humeur.
Se scrie corect: Se scrie cu „u” la început, nu cu „hu” (greșit: humoare). Atenție la diacritice: umoare, nu umoare.