ucenicisubstantiv
u-ce-nici
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care învață o meserie, o artă sau o știință de la un maestru; elev, discipol.
„Ucenicii fierarului învățau să lucreze cu fierul."
substantiv masculin
2În tradiția creștină, fiecare dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos.
„Ucenicii l-au urmat pe Iisus și au răspândit învățăturile sale."
Gramatică
Singular: ucenic. Pluralul este identic cu forma de bază la nominativ-acuzativ nearticulat. Articulat hotărât: ucenicii. Se folosește și cu sens figurat pentru cineva care urmează un model.
Sinonime
elevidiscipoliapostoliînvățăcei
Antonime
maeștriprofesoriînvățători
Expresii și locuțiuni
a fi ucenic la cineva — a învăța o meserie sau o artă de la un maestru
Etimologie
Din slavona učenikŭ, prin intermediul grecescului bizantin, cu sensul de 'elev, discipol'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ce' și 'nici', nu 'ucenici' cu 'ci' după 'n'? Atenție: 'ucenici' este forma corectă, cu 'ce' înainte de 'nici'. Greșeală frecventă: 'ucenici' scris cu 'ci' după 'n' (ucenici) – dar corect este 'ucenici'.