turnătorsubstantiv
tur-nă-tor
Definiții
substantiv masculin
1Muncitor sau meșteșugar care se ocupă cu turnarea metalelor topite în forme pentru a obține piese turnate.
„Turnătorul a turnat cu grijă bronzul în matriță."
substantiv masculin
2Persoană care toarnă un lichid (de obicei vin sau altă băutură) într-un vas, de exemplu la ospăț.
„La nuntă, turnătorul umplea paharele invitaților."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'cuptor turnător' – cuptor folosit la turnare).
Sinonime
turnător de metalefondatormuncitor turnător
Expresii și locuțiuni
a fi turnător (în sens figurat) — A fi cel care servește băutura, a fi chelar sau paharnic.
Etimologie
Din verbul 'a turna' + sufixul '-tor' (sufix care indică agentul).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't': turnător, nu 'turnator'. Atenție la plural: turnători, nu turnatori.