1Construcție înaltă, de obicei cilindrică sau prismatică, care face parte dintr-o clădire sau este izolată, având diverse întrebuințări (de apărare, observație, locuință etc.).
„Castelul avea un turn înalt din piatră."
substantiv neutru
2Piesă din jocul de șah, în formă de turn, care se deplasează în linie dreaptă pe orizontală sau verticală.
„Am mutat turnul pentru a proteja regele."
Gramatică
Gen
neutru
Număr
singular
Plural
turnuri
Articulat
turnul
Pluralul este 'turnuri', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'turnului'.