Definiții
substantiv neutru
1Galerie subterană sau subacvatică, construită pentru trecerea unui drum, a unei căi ferate sau a unui canal.
„Trenul a intrat în tunel și a dispărut din vedere."
substantiv neutru
2Pasaj îngust și întunecat, natural sau artificial, care leagă două spații.
„Șoarecele a fugit printr-un tunel săpat în pământ."
substantiv neutru
3În sport, acțiunea de a pasa mingea printre picioarele unui adversar.
„Atacantul i-a dat un tunel fundașului și a înscris."
Etimologie
Din franceză tunnel, care provine din engleză tunnel, derivat din franceza veche tonnelle (boltă, arcadă).