țuicări - definiție, sinonime, exemple

DEX › țuicări

țuicăriverb

țui-că-ri

Definiții

verb

1A bea țuică, de obicei în exces sau cu plăcere; a se îmbăta cu țuică.

„La sărbători, unchii mei țuicăresc până seara târziu."

Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a țuicări. Participiu: țuicărit.

beatrage la măsease îmbăta

se abținese înfrâna

Derivat din substantivul 'țuică' cu sufixul verbal '-i'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'ă' în interior: țuicări, nu 'tuicari' sau 'țuicari'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.