tuberculsubstantiv
tu-ber-cul
Definiții
substantiv masculin
1Formațiune nodulară care apare pe organele plantelor (de exemplu, pe rădăcini sau tulpini) și care servește ca organ de rezervă sau de înmulțire.
„Cartoful este o plantă cu tuberculi comestibili."
substantiv masculin
2În medicină, formațiune nodulară patologică apărută în țesuturi, produsă de anumite boli, în special de tuberculoză.
„La radiografie s-a descoperit un tubercul în plămânul drept."
Gramatică
Substantiv masculin cu pluralul în -i. În botanică, se folosește frecvent la plural pentru a desemna organele de rezervă.
Sinonime
nodulumflăturăexcrescență
Expresii și locuțiuni
tubercul de cartof — partea subterană a cartofului, folosită ca aliment
Etimologie
Din franceză tubercule, care provine din latină tuberculum, diminutivul lui tuber (umflătură, nod).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't' și cu 'c' înainte de 'u': tubercul. Nu confunda cu 'tuberculoză' (boala).