tubăsubstantiv
tu-bă
Definiții
substantiv feminin
1Instrument muzical de suflat din alamă, cu sunet grav, folosit în orchestre și fanfare.
„În orchestră, tuba dă profunzime sunetului."
substantiv feminin
2Tub flexibil sau rigid folosit pentru a scoate pastă, cremă sau altă substanță vâscoasă.
„Am cumpărat o tubă de pastă de dinți."
Gramatică
La plural, articulat: tubele. Se folosește și forma 'tubă' cu sens de instrument muzical, dar și 'tubă' pentru recipient.
Sinonime
instrument de suflattubrecipient
Expresii și locuțiuni
a cânta la tubă — a interpreta muzică folosind acest instrument
Etimologie
Din franceză tuba, italiană tuba, latină tuba (trâmbiță).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' și 'ă' la final: tubă. Nu confunda cu 'tubă' (de pastă) și 'tub' (conductă).