trotuarsubstantiv
tro-tu-ar
Definiții
substantiv neutru
1Parte a străzii, pavată sau asfaltată, rezervată circulației pietonilor, situată de obicei de-a lungul clădirilor.
„Copiii se joacă pe trotuar, dar trebuie să fie atenți la mașini."
substantiv neutru
2Suprafață laterală a unui drum, amenajată pentru mersul pe jos.
„Trotuarul din fața școlii a fost reparat recent."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'trotuare' și articulat hotărât 'trotuarul'. Se folosește frecvent la singular și plural.
Sinonime
pavajplatformămargine de drum
Expresii și locuțiuni
a fi pe trotuar — a fi șomer, fără loc de muncă
trotuarul e pentru pietoni — regulă de circulație: pietonii trebuie să meargă pe trotuar, nu pe stradă
Etimologie
Din franceză 'trottoir', derivat din verbul 'trotter' (a merge cu pași mici și repezi).
Se scrie corect: Se scrie 'trotuar', nu 'trotuar' sau 'trotuar' – atenție la grupul 'tro-tu-ar' cu 'u' după 't'.