tronsubstantiv
tron
Definiții
substantiv neutru
1Scaun special, bogat ornamentat, pe care stă un rege, o regină sau un împărat în timpul ceremoniilor oficiale.
„Regele s-a așezat pe tronul aurit din sala de ceremonii."
substantiv neutru
2În sens figurat, puterea sau autoritatea supremă a unui monarh.
„După moartea regelui, fiul său a urcat pe tron."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'tronuri' și articulat hotărât 'tronul'.
Sinonime
scaun domnesctron regal
Expresii și locuțiuni
a urca pe tron — a deveni rege sau regină, a prelua domnia
a fi pe tron — a domni, a exercita puterea supremă
Etimologie
Din franceză trône, latină thronus, greacă thronos.
Se scrie corect: Se scrie 'tron', nu 'trone' sau 'tronn'.