trombonsubstantiv
trom-bon
Definiții
substantiv neutru
1Instrument muzical de suflat din alamă, format dintr-un tub lung care se îndoaie și are un mecanism glisant (culisă) pentru a produce sunete de diferite înălțimi.
„La paradă, trombonistul cânta cu multă pasiune la trombon."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau piesă în formă de tub curbat, folosit în diferite aparate sau instalații.
„Trombonul de la chiuvetă s-a înfundat și trebuie curățat."
Gramatică
La plural, forma corectă este 'trombonuri', nu 'tromboane'. Este un substantiv de origine italiană, împrumutat în română.
Sinonime
trompetă (înrudit, dar nu identic)instrument de alamă
Expresii și locuțiuni
a cânta la trombon — a interpreta muzică folosind acest instrument
Etimologie
Din italiană 'trombone', augmentativ al lui 'tromba' (trompetă), care provine din franțuzescul vechi 'trompe'.
Se scrie corect: Se scrie 'trombon', cu 'm' înainte de 'b', nu 'trombom' sau 'trombonn'. Atenție la plural: 'trombonuri', nu 'tromboane'.