troleusubstantiv
tro-leu
Definiții
substantiv neutru
1Vehicul de transport public, electric, care circulă pe șine și este alimentat de la o linie aeriană de contact prin intermediul unor dispozitive numite troleibuze (sau prin pantograf).
„Am luat troleul până în centrul orașului."
substantiv neutru
2Dispozitiv de contact electric montat pe acoperișul unui vehicul (tramvai, troleibuz) pentru a lua curentul de la firele aeriene.
„Troleul s-a desprins de fir și șoferul a trebuit să oprească."
Gramatică
Se folosește frecvent cu sensul de troleibuz, deși tehnic troleul este dispozitivul de contact. Pluralul este troleuri, iar articulat hotărât: troleul.
Sinonime
troleibuztramvai electric
Expresii și locuțiuni
a prinde troleul — a reuși să urce în troleibuz (sau troleu) înainte de plecare
Etimologie
Din franceză trolley, care provine din engleză trolley (cărucior, dispozitiv de contact).
Se scrie corect: Se scrie troleu, cu 'e' după 'l', nu 'troliu' sau 'troleu' cu 'i'.