trocsubstantiv
troc
Definiții
substantiv neutru
1Schimb de bunuri sau servicii fără intermedierea banilor; schimb în natură.
„În sat, oamenii practicau trocul: dădeau grâu pe porumb."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar.
Sinonime
schimbbarterschimb în natură
Antonime
cumpărarevânzare
Expresii și locuțiuni
a face troc — a schimba un lucru cu altul, fără bani
Etimologie
Din franceză troc, care provine din verbul troquer (a schimba).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la final, nu 'g' sau 'k'. Atenție la plural: trocuri, nu troace.