triunghisubstantiv
tri-un-ghi
Definiții
substantiv neutru
1Figură geometrică cu trei laturi și trei unghiuri.
„Am desenat un triunghi pe tablă."
substantiv neutru
2Instrument muzical de percuție, format dintr-o bară de metal îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă.
„În orchestra școlii, Maria cântă la triunghi."
Gramatică
Se declină: un triunghi, două triunghiuri. Articolul hotărât la singular: triunghiul; la plural: triunghiurile.
Expresii și locuțiuni
triunghi amoros — situație în care trei persoane sunt implicate într-o relație de iubire complicată
triunghiul Bermudelor — zonă din Oceanul Atlantic în care se presupune că au dispărut nave și avioane în mod misterios
Etimologie
Din latină triangulum, prin intermediul formei populare triunghi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'r': triunghi, nu 'trunghi' sau 'triughi'. Atenție la grupul de litere 'gh'.