tricousubstantiv
tri-cou
Definiții
substantiv neutru
1Îmbrăcăminte ușoară, cu mâneci scurte sau fără mâneci, care acoperă partea superioară a corpului.
„Îmi place să port un tricou alb vara."
substantiv neutru
2În sport, tricou desemnează și echipamentul specific al unei echipe, purtat de jucători.
„Jucătorii au primit tricouri noi cu numele lor pe spate."
Gramatică
Pluralul este 'tricouri', iar articolul hotărât la singular este 'tricoul'. La genitiv-dativ singular: 'tricoului'.
Sinonime
maioubluzăhanorac (pentru variante cu mâneci lungi)
Expresii și locuțiuni
a-și vinde tricoul — a renunța la ceva important, a-și trăda echipa sau principiile
tricou de forță — cămașă de forță (învechit, figurat)
Etimologie
Împrumut din franceză 'tricot', care provine din verbul 'tricoter' (a tricota), referindu-se la materialul tricotat.
Se scrie corect: Se scrie 'tricou' cu 'c' și 'ou' la final, nu 'tricou' cu 'k' sau 'tricou' cu 'u' simplu. Greșeală frecventă: 'tricou' scris 'tricou' cu 'c' dublu (triccou) – incorect.