triangulaverb
tri-an-gu-la
Definiții
verb tranzitiv
1A împărți o suprafață sau o figură geometrică în triunghiuri, în special în scopuri de măsurare sau reprezentare.
„Topografii au triangulat terenul pentru a întocmi harta exactă."
verb tranzitiv
2A determina poziția unui punct prin măsurători din două sau mai multe puncte cunoscute, folosind triunghiuri.
„Navigatorii triangulează poziția navei cu ajutorul farurilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu triangulez, tu triangulezi, el/ea triangulează. Participiul: triangulat.
Sinonime
împărți în triunghiurimăsura prin triangulație
Etimologie
Din franceză trianguler, care provine din latină triangulum (triunghi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'tri' la început, nu 'triunghiula' – forma corectă este 'triangula'.