trensubstantiv
tren
Definiții
substantiv neutru
1Vehicul feroviar format din locomotive și vagoane, care circulă pe șine și transportă pasageri sau mărfuri.
„Trenul de București pleacă de pe peronul 2."
substantiv neutru
2Șir de vehicule sau de animale care se deplasează unul după altul.
„Un tren de care trecea prin sat."
substantiv neutru
3Ansamblu de roți dințate care transmit mișcarea într-o mașină.
„Trenul de angrenaje al ceasului s-a uzat."
Gramatică
La plural: trenuri. Articulat hotărât: trenul (singular), trenurile (plural).
Expresii și locuțiuni
a pierde trenul — a rata o ocazie importantă
trenul vieții — mersul vieții, destinul
Etimologie
Din franceză train, germană Train, probabil din latină trahere (a trage).
Se scrie corect: Se scrie 'tren', nu 'trenn' sau 'trenu'.