trăsurăsubstantiv
tră-su-ră
Definiții
substantiv feminin
1Vehicul cu patru roți, tras de cai, folosit în trecut pentru transportul persoanelor.
„La paradă, o trăsură elegantă cu doi cai albi a trecut prin fața noastră."
substantiv feminin
2Căruță acoperită, folosită pentru transportul de persoane sau de bagaje.
„În satul bunicilor, mai există o trăsură veche, dar bine păstrată."
Gramatică
Articol nehotărât: o trăsură. Se folosește și cu sens figurat, rar, pentru a desemna un mod de transport lent sau demodat.
Expresii și locuțiuni
a merge cu trăsura — a călători într-o trăsură trasă de cai
trăsură de nuntă — trăsură decorată special pentru a transporta mirii la nuntă
Etimologie
Din latină *trahere* (a trage), prin intermediul limbii franceze (voiture à traîne) sau direct din verbul românesc 'a trage'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't' și cu 'ă' final: tră-sură. Greșeală frecventă: 'trasura' (fără diacritice) sau 'trăsura' (fără ă final).