trasorsubstantiv
tra-sor
Definiții
substantiv neutru
1Proiectil luminos sau fumigen tras în aer pentru a semnala, a ilumina sau a marca o țintă.
„Soldații au lansat un trasor pentru a indica poziția inamicului."
substantiv neutru
2Muniție specială care lasă o dâră luminoasă pe traiectoria sa, folosită pentru a observa direcția focului.
„Glonțul trasor a luminat noaptea, arătând exact de unde se trăgea."
Gramatică
La plural: trasoare. Articulat: trasorul. Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte militare.
Expresii și locuțiuni
glonț trasor — Muniție care lasă o dâră luminoasă pe parcursul zborului.
Etimologie
Din franceză traceur, derivat din verbul tracer (a trasa), referitor la urma lăsată de proiectil.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'o', nu 'trassor' sau 'trasor' cu 'z'. Atenție la plural: trasoare, nu trasori.