transmutaverb
trans-mu-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A transforma complet un lucru în altul, schimbându-i natura sau forma.
„Alchimiștii încercau să transmită plumbul în aur."
verb reflexiv
2A se transforma, a se schimba în altceva.
„Omida se transmută în fluture."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: transmutat. Gerunziu: transmutând.
Expresii și locuțiuni
a se transmuta în — a se transforma complet în altceva
Etimologie
Din latină 'transmutare' (a muta dincolo), compus din 'trans' (peste) și 'mutare' (a muta).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'n', nu 'transmuta' cu 'z' – greșeală frecventă: 'tranzmuta'.