tracsubstantiv
trac
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care făcea parte din populația tracă, vechi locuitori ai Peninsulei Balcanice și ai unor regiuni din nordul Dunării.
„Tracilor li se atribuie numeroase legende despre bogățiile lor."
substantiv masculin
2Membru al unui popor indo-european care a trăit în antichitate pe teritoriul actual al României, Bulgariei și Greciei de nord.
„Istoricii consideră că tracii au avut o cultură avansată."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (ex: 'poporul trac'), dar în acest caz este invariabil la gen și număr.
Expresii și locuțiuni
a fi trac — A fi originar din populația tracă; uneori folosit pentru a desemna strămoșii dacilor.
Etimologie
Din latină 'Thrax', 'Thracis', care provine din greaca veche 'Θρᾷξ' (Thrax).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' final, nu 'k' sau 'q'. Atenție la plural: 'traci' (nu 'tracii' cu dublu 'i' la nominativ nearticulat).