totemsubstantiv
to-tem
Definiții
substantiv neutru
1Obiect, animal sau plantă considerat sacru și protector de către unele comunități tradiționale, simbol al unui clan sau trib.
„Lupul era totemul tribului lor."
substantiv neutru
2Reprezentare sculptată sau pictată a unui astfel de simbol, adesea pe un stâlp sau pe un obiect ceremonial.
„În muzeu am văzut un totem din lemn, înalt de trei metri."
Gramatică
Pluralul este 'totemuri', iar articulat hotărât singular este 'totemul'.
Expresii și locuțiuni
totem și tabu — expresie care se referă la reguli și interdicții sacre într-o comunitate, folosită și în psihologie pentru a descrie fenomene sociale.
Etimologie
Din engleză 'totem', preluat din limba ojibwa (limbă amerindiană), prin intermediul limbilor europene.
Se scrie corect: Se scrie 'totem', nu 'totem' cu 'e' dublu sau 'totem' cu 'a'.