toreadorsubstantiv
to-re-a-dor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care luptă cu taurul în arenă, în corida spaniolă; matador.
„Toreadorul a înfruntat cu curaj taurul furios."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'toreadoră' (rar).
Sinonime
matadorluptător cu tauri
Expresii și locuțiuni
a fi toreador — a fi curajos, a înfrunta pericolele cu îndrăzneală
Etimologie
Din spaniolă 'toreador', derivat din 'torear' (a lupta cu taurul), din 'toro' (taur).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' după 'r', nu 'toreodor'.