toporsubstantiv
to-por
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă formată dintr-un mâner de lemn și o lamă de metal ascuțită, folosită pentru tăiat lemne sau ca armă.
„Tatăl meu a tăiat lemnele cu toporul."
substantiv neutru
2Armă veche de luptă, asemănătoare cu securea, folosită în trecut de soldați.
„Vitejii din poveste purtau topoare la centură."
Gramatică
La plural: topoare, articulat: topoarele. Este un substantiv de tip neutru, cu pluralul în -e.
Expresii și locuțiuni
a da cu toporul — a tăia lemne cu toporul; figurat, a acționa brutal sau fără finețe
Etimologie
Din slavă (veche) 'toporŭ', de origine incertă, posibil legată de tăiere.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' și cu 'o' în prima silabă: topor, nu 'topor' cu 'a' sau 'topor' cu doi 'p'.