toamnăsubstantiv
toam-nă
Definiții
substantiv feminin
1Anotimpul dintre vară și iarnă, caracterizat prin scăderea temperaturilor, căderea frunzelor și recoltarea multor culturi.
„Toamna, frunzele copacilor devin galbene și cad pe pământ."
substantiv feminin
2Perioadă târzie din viața cuiva, asociată cu maturitatea sau bătrânețea.
„Toamna vieții sale a fost liniștită și plină de amintiri."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o toamnă' și hotărât 'toamna'. Pluralul este 'toamne'.
Sinonime
toamnă târzieanotimpul recoltei
Expresii și locuțiuni
a fi în toamna vieții — a fi la o vârstă înaintată, la bătrânețe
a prinde toamna — a rămâne pe afară până târziu, în frig
Etimologie
Din latină 'autumnus', prin intermediul formei populare 'toamnă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oa' la început, nu 'toamna' cu 'â' greșit; atenție la diacritice: 'toamnă' cu ă final.