țintuitadjectiv
țin-tu-it
Definiții
adjectiv
1fixat cu ținte sau cu cuie; prins bine de ceva
„A fost țintuit în cuie pe perete."
adjectiv
2figurat: imobilizat, nemișcat de uimire, frică sau emoție
„A rămas țintuit locului când a văzut rezultatul."
Gramatică
Participiu trecut al verbului a țintui; se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Sinonime
fixatpironitbătut în cuieimobilizat
Expresii și locuțiuni
a rămâne țintuit locului — a rămâne nemișcat, paralizat de emoție sau uimire
Etimologie
Din verbul a țintui, derivat din țintă (cuvânt de origine slavă sau maghiară).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: țintuit, nu țîntuit.