ținteșverb
țin-teș
Definiții
verb
1a fixa cu privirea sau cu o armă un țel; a viza
„El țintește coșul de la distanță."
verb
2a urmări un scop, a avea o intenție precisă
„Ea țintește să obțină o bursă de studiu."
Gramatică
Formă de persoana a III-a singular, prezent, de la verbul 'a ținti' (conjugarea a IV-a).
Sinonime
vizeazăninteșteurmărește
Expresii și locuțiuni
a ținti la ceva — a urmări cu insistență un obiectiv
Etimologie
Din slavă sau bulgară 'tintiti' (a ținti), posibil legat de 'țintă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și 'ș' la final, nu 'țintez' (forma de persoana I).